Europa cu două viteze revine în discuție. România, din nou în afara cercului decizional

 

Europa cu două viteze revine ca scenariu de lucru în UE

Ideea unei Europe cu două viteze reapare într-un moment în care continentul caută să-și redefinească poziția strategică. Germania, motorul tradițional al integrării europene, a readus pe masă conceptul unui „nucleu dur” capabil să avanseze mai rapid în domenii sensibile – de la apărare la integrare economică – în timp ce restul statelor ar urma să rămână într-un cerc exterior, cu ritmuri diferite de integrare.

Contextul este unul tensionat: semnalele politice venite dinspre Washington, după repoziționările recente ale administrației americane, au alimentat temerile că Europa trebuie să-și consolideze autonomia strategică. Iar în astfel de momente, marile capitale preferă să negocieze între ele, într-un format restrâns.

Polonia, invitată la masa discuțiilor. România, nu

Un detaliu esențial al acestor negocieri preliminare este compoziția cercului interior. Polonia – stat estic, dar cu o greutate geopolitică în creștere – a fost invitată să participe la discuții. Varșovia a devenit un actor strategic major, atât prin investițiile masive în apărare, cât și prin rolul său în arhitectura de securitate a flancului estic.

România, în schimb, nu figurează printre statele chemate la dialog. Absența Bucureștiului nu este întâmplătoare. Ea reflectă percepția marilor puteri asupra capacității României de a influența deciziile europene. Deși importantă militar și geostrategic, România nu este văzută ca un actor cu suficientă forță politică, economică sau diplomatică pentru a modela direcția Uniunii.

De ce revine conceptul Europei cu două viteze

Modelul nu este nou. A apărut în momente de criză sau de blocaj instituțional: extinderea spre Est, criza euro, migrația, Brexit. De fiecare dată, statele fondatoare au sugerat că un ritm unic pentru toți este imposibil.

Astăzi, însă, discuția capătă o dimensiune strategică:

• Europa se teme de o eventuală retragere americană din angajamentele de securitate.

• Germania și Franța caută să creeze un bloc capabil să reacționeze rapid.

• Statele percepute ca instabile politic sau lente în reforme riscă să fie lăsate în afara cercului decizional.

Ce înseamnă pentru România această excludere

Pentru România, absența de la masa discuțiilor transmite câteva semnale clare:

• Nu suntem considerați parte a nucleului decizional european.

• Capacitatea administrativă și predictibilitatea politică rămân probleme majore.

• Lipsa alianțelor strategice solide cu marile capitale ne reduce influența.

Într-o Europă care se fragmentează în cercuri de integrare, statele care nu sunt prezente în primul cerc riscă să rămână în zona periferică – cu acces limitat la decizie și cu un ritm mai lent de integrare.

Risc sau oportunitate pentru România

Risc de marginalizare

Dacă nucleul dur avansează în domenii precum apărare, fiscalitate, tehnologie sau energie, România ar putea rămâne în urmă, cu consecințe economice și politice pe termen lung.

Oportunitate de repoziționare

Momentul poate funcționa și ca un semnal de alarmă. Dacă Bucureștiul tratează situația cu seriozitate, poate accelera reformele, poate construi alianțe regionale și poate revendica un loc la masa deciziilor. Dar asta presupune coerență, continuitate și viziune – trei elemente care au lipsit adesea.

Europa cu două viteze nu mai este o teorie abstractă, ci un scenariu real în discuție. Faptul că România nu este prezentă în cercul inițial al negocierilor arată unde ne aflăm în acest moment: importanți strategic, dar insuficient de influenți politic.

Rămâne de văzut dacă Bucureștiul va transforma acest moment într-o oportunitate sau îl va lăsa să devină încă un episod al marginalizării noastre europene.