Consiliul pentru Pace prinde contur. ONU se clatină, iar lumea intră într‑o nouă eră a ordinii globale

 

O lume în tranziție. ONU se prăbușește, iar un nou consiliu global îi ia locul în umbră

Criza financiară care lovește Organizația Națiunilor Unite nu mai este doar o problemă contabilă. Este simptomul unei lumi care se schimbă, a unei ordini internaționale care se fisurează sub presiunea conflictelor, a rivalităților geopolitice și a noilor ambiții de putere.

În timp ce secretarul general António Guterres avertizează că ONU a intrat într‑o „capcană kafkiană”, obligată să returneze fonduri pe care nu le‑a primit niciodată, un alt proiect internațional începe să capete formă: Consiliul pentru Pace, inițiativă lansată de Statele Unite și deja adoptată de zeci de state.

Pentru prima dată în ultimele decenii, lumea asistă la apariția unei alternative reale la ONU, chiar dacă încă informală, controversată și lipsită de legitimitate universală.

ONU, prinsă între datorii și reguli absurde

Scrisoarea lui Guterres către statele membre este un document rar prin sinceritatea lui. ONU are datorii de 1,6 miliarde de dolari, iar bugetul pentru 2026 a fost redus cu 15%. Contribuțiile neplătite, în special din partea marilor puteri, au împins organizația într‑un cerc vicios:

• nu are bani pentru programe,
• trebuie să returneze fonduri neprimite,
• iar statele întârzie și mai mult plățile.

Este o spirală care riscă să paralizeze mecanismele de menținere a păcii, agențiile umanitare și programele de dezvoltare.

În timp ce ONU se clatină, Consiliul pentru Pace se extinde

În paralel, Consiliul pentru Pace, o structură lansată de Washington, atrage tot mai multe state. Nu este o instituție ONU, nu are mandat global, dar are ceva ce ONU nu mai are: momentum politic.

State din Europa Centrală, Orientul Mijlociu și Asia au aderat deja, unele cumpărând chiar locuri permanente în consiliu. Este o arhitectură flexibilă, rapidă, construită în jurul influenței americane și a promisiunii unei noi ordini multilaterale. Pentru unii, este o oportunitate, dar pentru alții, o amenințare la adresa sistemului internațional post‑1945.

O lume cu două centre de legitimitate?

Dacă ONU continuă să se afunde în criză, iar Consiliul pentru Pace să se extindă, lumea ar putea intra într‑o fază de bipolaritate instituțională:

• ONU — cu legitimitate istorică, dar fără resurse
• Consiliul pentru Pace — cu resurse și sprijin politic, dar fără legitimitate universală

Această dualitate ar putea remodela diplomația globală, alianțele și mecanismele de gestionare a conflictelor.

Ce urmează? Fragmentare, competiție și o nouă arhitectură globală

Nu suntem încă în punctul în care ONU este înlocuită, dar suntem, fără îndoială, într‑un moment în care autoritatea ei se erodează, iar alternativele încep să se contureze.

Consiliul pentru Pace nu este încă un succesor, dar este un semn al vremurilor: o lume în care marile puteri nu mai acceptă limitările vechilor instituții și își construiesc propriile mecanisme de influență.

Într‑o epocă marcată de conflicte, crize și rivalități, ordinea globală nu se prăbușește brusc. Se transformă încet, prin acumularea unor astfel de momente, iar acesta este unul dintre ele.